Dupa ce imi piedusem toata speranta,ceva statea sa iasa din mine...ceva euforic.Incpusem sa zbor,incet.Ma ridicam din ce in ce mai sus.Dupa ceva timp ma izbesc de un fel de..tavan!?dar care nu se vedea,doar eram intr-o gaura alba.Se auzise o pocnitura puternica,urmata de un ecou care nu se mai termina.Apoi mai aud una,care parca venea de dupa acel"tavan".Pe aceasta cu siguranta nu o facusem eu.Acolo chiar era ceva,un fel de bariera.oare ce se afla dupa ea?o alta lume?una frumoasa?in care nu este totul alb?

Deodata,incep sa cad,izbindu-ma de ceva,nu stiu sigur ce era,nu puteam sa il vad,repet acolo nu era nimic,Decat alb.
Speranta incepuse sa revina.Cu siguranta aceasta nu era o gaura alba si se termina undeva.
Apoi tavanul a inceput sa se crape,din el iesea o lumina,o lumina neagra.Acum stiu ce era dupa tavan!Era o gaura neagra.Cineva forta acele crapaturi.Milioane de ciori negre ca smoala le-au largit,izbucnind in univesul meu alb,spargand acel sentiment de liniste infinita si amestecandu-se in lumea mea.
Apoi totul revenit la normal.Nu stiu cum vine asta,dar eram intr-un parc.Habar nu aveam ce s-a intamplat.O cioara mi se aseaza pe umar.Ghearele ei imi intrau usor in piele,si-a apropiat botul ei de urechea mea si mi-a soptit:
Fara lumina nu exista intuneric.
Fara intuneric nu exista lumina.
Iar fara aman2,nu ai exista nimic.