Stau si ma uit in jur...
Si sunt confuza!Sunt extrem de confuza!
Generatia noastra a pierdut adevaratul sens al cuvantului "iubire".Toata lumea arunca "te iubesc-uri" in vant.Una doua,"te iubesc".
Deabea ce dai de o persoana noua,nici marcar nu o cunosti calumea,iar a doua zi,una doua te iubesc.Nu mai stiu ce sa cred,iubirea nu mai e iubire,si-a pierdut adevaratul sens.Si nu e bine,deloc.
Putine mai sunt persoanele care iubesc cu adevarat si spun aceste cuvinte din suflet,ca sa zic asa,dar persoanei potrivite.
Chiar despre asta am vrut sa scriu mai demult,in timpul scolii dar am uitat,si hai sa spun ceea ce m-a facut sa ajung la concluzia asta,si aici vine o mica povestioara:
Era o zi frumoasa,totul se petrecea in holul mare din scoala.
Stateam in zona elevilor de servici,atragandu-mi atentia o discutie dintre doua fete,nu as vrea sa dau nume:
y:Bunaa!Te iubesc!
X:heei!Si eu,din suflet.Ma grabeasc,paa!
y:Pa...ce proasta(zicand in soapta)
Am ramas scarbita,si raman in fiecare zi cand ved cum toti isi spun "te iubesc" pe hi5,dar se barfesc pe la colturi.
Lumea asta se duce de rapa.
"Nimeni n-o sa iti explica ce e dragostea,asta singur intr-o zi de vara vei afla..."
P.S:Te iubesc enorm,Sonia
luni, 21 iunie 2010
duminică, 13 iunie 2010
Zile pierdute...
Urasc zilele pierdute.
Zilele in care stau degeaba,nu ma mai desprind de laptop iar seara imi dau seama ca nu am realizat nimic,am stat degeaba,cand as fi putut sa citesc ceva,sa ies afara,sa scru,etc.
Dar cel mai urat este cand am o saptamana foarte grea,evident o saptamana de scoala,in care ma asculta si dau teste la greu,deabia astept weekendul.Si normal vine weekendul...si nu fac nimic,imi pierd cele 2 zile pe care le-am asteptat atata timp!
Apoi vine iar o saptamana grea,in care imi vine sa imi iau campii.
Partea buna?Scoala s-a terminat.E vacanta!Oficial!Am atatea zile la dispozitie in care sa ma distrez!
Cat am asteptat vacanta...Ma gandeam ca o zi pierduta din vacanta nu o sa "doara"asa mult ca una pierduta din weekend,dar m-am inselat.Deja e a doua zi de vacanta,iar eu am impresia ca am pierdut atat de mult timp,programul meu aratand cam asa:la 9 trezirea,pierd timpul pana la 5-6 cand ies pe faleza cu o prietena si ne pierdem IAR timpul pana la 7-8 cand ies toti popandaii<3!
Deci in fiecare zi pied o tona de timp.Si nu imi place!Ma simt atat de...Vinovata!Acum e 15:34 iar eu inca mai frec menta!Si evident,pana acum nu am facut nimic.Nici nu imi vine sa mai ies afara...e o caldura insuportabila,da pai sa mai merg la plaja.
De acum voi ava grija sa nu imi mai pierd timpul,chiar acum ma apuc sa citesc ceva.
Zilele in care stau degeaba,nu ma mai desprind de laptop iar seara imi dau seama ca nu am realizat nimic,am stat degeaba,cand as fi putut sa citesc ceva,sa ies afara,sa scru,etc.
Dar cel mai urat este cand am o saptamana foarte grea,evident o saptamana de scoala,in care ma asculta si dau teste la greu,deabia astept weekendul.Si normal vine weekendul...si nu fac nimic,imi pierd cele 2 zile pe care le-am asteptat atata timp!
Apoi vine iar o saptamana grea,in care imi vine sa imi iau campii.
Partea buna?Scoala s-a terminat.E vacanta!Oficial!Am atatea zile la dispozitie in care sa ma distrez!
Cat am asteptat vacanta...Ma gandeam ca o zi pierduta din vacanta nu o sa "doara"asa mult ca una pierduta din weekend,dar m-am inselat.Deja e a doua zi de vacanta,iar eu am impresia ca am pierdut atat de mult timp,programul meu aratand cam asa:la 9 trezirea,pierd timpul pana la 5-6 cand ies pe faleza cu o prietena si ne pierdem IAR timpul pana la 7-8 cand ies toti popandaii<3!
Deci in fiecare zi pied o tona de timp.Si nu imi place!Ma simt atat de...Vinovata!Acum e 15:34 iar eu inca mai frec menta!Si evident,pana acum nu am facut nimic.Nici nu imi vine sa mai ies afara...e o caldura insuportabila,da pai sa mai merg la plaja.
De acum voi ava grija sa nu imi mai pierd timpul,chiar acum ma apuc sa citesc ceva.
luni, 7 iunie 2010
Una din acele zile...
Azi e una dintre acele zile in care sunt fericita!Din cale-afara de fericita.
Ma simt atat de frumoasa,ma uit in oglinda si zambesc vreo 5 minute.
Desi sunt obosita si sunt VARZA,am atat de multa enrgie!Simt sa as putea sa fac ocolul pamantului intr-o secunda,as putea sa zbor pana pe luna si inapoi.
Azi ma iubesc.Dar si mai mult va iubesc pe voi.Pe toti!indiferet ca ma enervati,ca ma faceti sa imi iau campii,ca ma faceti sa rad,sa plang,sa zbor.
As vrea sa iau in brate universul,sa stau in iarba si sa rad,intr-un copac si sa acult muzica sau sa stau intinsa pe un camp si sa caut forme in nori...
Daca ma gandsc mai bine,nu va iubesc pe toti.
Ma simt atat de frumoasa,ma uit in oglinda si zambesc vreo 5 minute.
Desi sunt obosita si sunt VARZA,am atat de multa enrgie!Simt sa as putea sa fac ocolul pamantului intr-o secunda,as putea sa zbor pana pe luna si inapoi.
Azi ma iubesc.Dar si mai mult va iubesc pe voi.Pe toti!indiferet ca ma enervati,ca ma faceti sa imi iau campii,ca ma faceti sa rad,sa plang,sa zbor.
As vrea sa iau in brate universul,sa stau in iarba si sa rad,intr-un copac si sa acult muzica sau sa stau intinsa pe un camp si sa caut forme in nori...
Daca ma gandsc mai bine,nu va iubesc pe toti.
sâmbătă, 29 mai 2010
Sunrise...
E atat de frumos!
E minunat!
E super!
E colorat!
E luminos!
E un rasarit...
Nimic nu e mai frumos decat el,sa stai pe plaja,vantul sa iti usuce buzele,sa se auda marea,pescarusii,sa ai acel sentiment de ce bine e ca stau aici,ca nu sunt acasa pierdzandu-mi timpul,dar totusi sa te simti ca acasa.
Pe fata sa iti tremure acel zambet banal,pe care nu il poti opri oricat ai incerca,acea fericire inexplicabila.
Sa fi langa prieteni,si sa vorbiti.Sa vorbiti lucruri banale,gen "ce frumos e azi" dar sa ti se para ca e o disutie filozofica,plina de "esenta"
Sa te uiti la rasarit si sa iti dai seama ce frumoasa e viata,sa iti amintesti lucruri frumoase.
Sa te uiti la cer,sa privesti in univers,privind in timp.
P.S:Deabia astept maine
E minunat!
E super!
E colorat!
E luminos!
E un rasarit...
Nimic nu e mai frumos decat el,sa stai pe plaja,vantul sa iti usuce buzele,sa se auda marea,pescarusii,sa ai acel sentiment de ce bine e ca stau aici,ca nu sunt acasa pierdzandu-mi timpul,dar totusi sa te simti ca acasa.
Pe fata sa iti tremure acel zambet banal,pe care nu il poti opri oricat ai incerca,acea fericire inexplicabila.
Sa fi langa prieteni,si sa vorbiti.Sa vorbiti lucruri banale,gen "ce frumos e azi" dar sa ti se para ca e o disutie filozofica,plina de "esenta"
Sa te uiti la rasarit si sa iti dai seama ce frumoasa e viata,sa iti amintesti lucruri frumoase.
Sa te uiti la cer,sa privesti in univers,privind in timp.
P.S:Deabia astept maine
duminică, 25 aprilie 2010
Ma numesc...axaa
Hei!
Am observat ca in toate postarile mele de pe blog nu prea scrie nimic despre mine...asa ca ma apuc acum sa scriu,am asa un chef!
Ma numesc axaa.Si sunt inalta!Si imi place,imi place la nebunie!
Am doar 14 ani,dar ma simt mai mare.Adica nu ma simt mai mare,nu stiu cum sa explic.Eu sunt doar un copil!Stiti voi,genul de copil care se joaca ascunsea,lapte gros,alearga pana nu mai poate,se tavaleste in iarba(iubesc iarba),se murdareste.Genul de persoana in care poti sa ai incredere.Consider increderea o arta.E atat de frumos sa ai incredere in cineva!
Prietenia e pe primul loc.Si prietenia mi se pare o arta,se bazeaza pe incredere.Imi iubesc prietenii.Fara ei as fii...nimc.O iubesc pe Sonia!Doamne,te iubesc,te iubesc,te iubesc.Draga mea prietena.Ne cunoastem de la 3 ani,chiar e in lucru cartea despre noi,"Childhood memories".Ea e ca maine.Acelasi gen de copil tampit dar in acelasi timp cu picioarele pe pamant.Multumesc ca ai fost acolo cand am avut nevoie de tine!
Iubesc viata!E tot ce imi puteam dori vreodata!E frumoasa,vreau sa o traiesc din plin,ma ma bucur de ea,vreu sa traiesc clipa!Si cand ma gandesc ca o sa treaca copilaria...Nu vreau sa treaca,nu vreau!E cea mai frumoasa parte a vietii!Consider ca pana acum am avut o copilarie m.i.n.u.n.a.t.a.!Si asta datorita Soniei.Si pun pariu ca asa o sa fie si de acum inainte!
Alta chestie desprte mine e ca am incredere in mine frate!Stiu ca o sa reusesc,stiu ca atunci cand o sa fiu mare o sa intru in istorie,stiu ca pot!Si sunt mandra.Chiar daca nu o sa fie mare lucru sa intru in istorie...cum spunea si un prieten.Pamantul e ca un fir de praf fata de univers iar noi...noi suntem nimic.Si eu vreau sa las cevas in istorie...mhmm,sper sa reusesc chiar daca nu e asa important.Cand ma fac mare vreau sa fiu fericta!
Cant la chitara.Mda sunt la inceput,nu vreau o cariera in viitor gen formatie,freau doar sa fiu tipa de pe malul marii cu chitara.
Imi place sa organizez diferite chestii,sa fiu lider.Ma pricep la asta.Ma pricep sa dau sfaturi,imi place.Imi place sa ajut lumea.
Cam atat despre axaa.
Am observat ca in toate postarile mele de pe blog nu prea scrie nimic despre mine...asa ca ma apuc acum sa scriu,am asa un chef!
Ma numesc axaa.Si sunt inalta!Si imi place,imi place la nebunie!
Am doar 14 ani,dar ma simt mai mare.Adica nu ma simt mai mare,nu stiu cum sa explic.Eu sunt doar un copil!Stiti voi,genul de copil care se joaca ascunsea,lapte gros,alearga pana nu mai poate,se tavaleste in iarba(iubesc iarba),se murdareste.Genul de persoana in care poti sa ai incredere.Consider increderea o arta.E atat de frumos sa ai incredere in cineva!
Prietenia e pe primul loc.Si prietenia mi se pare o arta,se bazeaza pe incredere.Imi iubesc prietenii.Fara ei as fii...nimc.O iubesc pe Sonia!Doamne,te iubesc,te iubesc,te iubesc.Draga mea prietena.Ne cunoastem de la 3 ani,chiar e in lucru cartea despre noi,"Childhood memories".Ea e ca maine.Acelasi gen de copil tampit dar in acelasi timp cu picioarele pe pamant.Multumesc ca ai fost acolo cand am avut nevoie de tine!
Iubesc viata!E tot ce imi puteam dori vreodata!E frumoasa,vreau sa o traiesc din plin,ma ma bucur de ea,vreu sa traiesc clipa!Si cand ma gandesc ca o sa treaca copilaria...Nu vreau sa treaca,nu vreau!E cea mai frumoasa parte a vietii!Consider ca pana acum am avut o copilarie m.i.n.u.n.a.t.a.!Si asta datorita Soniei.Si pun pariu ca asa o sa fie si de acum inainte!
Alta chestie desprte mine e ca am incredere in mine frate!Stiu ca o sa reusesc,stiu ca atunci cand o sa fiu mare o sa intru in istorie,stiu ca pot!Si sunt mandra.Chiar daca nu o sa fie mare lucru sa intru in istorie...cum spunea si un prieten.Pamantul e ca un fir de praf fata de univers iar noi...noi suntem nimic.Si eu vreau sa las cevas in istorie...mhmm,sper sa reusesc chiar daca nu e asa important.Cand ma fac mare vreau sa fiu fericta!
Cant la chitara.Mda sunt la inceput,nu vreau o cariera in viitor gen formatie,freau doar sa fiu tipa de pe malul marii cu chitara.
Imi place sa organizez diferite chestii,sa fiu lider.Ma pricep la asta.Ma pricep sa dau sfaturi,imi place.Imi place sa ajut lumea.
Cam atat despre axaa.
joi, 18 martie 2010
alb?negru?
Eram departe...foarte departe,atat de departe incat totul disparuse.Totul era alb.Mergam kilometri intregi sperand ca voi gasi ceva.Dar nimic.Nu mai era nicio speranta,urma sa imi pierd toata viata in acel spatiu mare,fara sfarsit!O gaura alba.Era o liniste insuportabila.Una care te surzea.Am mers 3 zile si 3 nopti.Si am mai mers...am mers mult dar pierdusem notiunea timpului.Trecusera cam asa...aproximativ 5 ani.
Dupa ce imi piedusem toata speranta,ceva statea sa iasa din mine...ceva euforic.Incpusem sa zbor,incet.Ma ridicam din ce in ce mai sus.Dupa ceva timp ma izbesc de un fel de..tavan!?dar care nu se vedea,doar eram intr-o gaura alba.Se auzise o pocnitura puternica,urmata de un ecou care nu se mai termina.Apoi mai aud una,care parca venea de dupa acel"tavan".Pe aceasta cu siguranta nu o facusem eu.Acolo chiar era ceva,un fel de bariera.oare ce se afla dupa ea?o alta lume?una frumoasa?in care nu este totul alb?
Deodata,incep sa cad,izbindu-ma de ceva,nu stiu sigur ce era,nu puteam sa il vad,repet acolo nu era nimic,Decat alb.
Speranta incepuse sa revina.Cu siguranta aceasta nu era o gaura alba si se termina undeva.
Apoi tavanul a inceput sa se crape,din el iesea o lumina,o lumina neagra.Acum stiu ce era dupa tavan!Era o gaura neagra.Cineva forta acele crapaturi.Milioane de ciori negre ca smoala le-au largit,izbucnind in univesul meu alb,spargand acel sentiment de liniste infinita si amestecandu-se in lumea mea.
Fara lumina nu exista intuneric.
Fara intuneric nu exista lumina.
Iar fara aman2,nu ai exista nimic.
Dupa ce imi piedusem toata speranta,ceva statea sa iasa din mine...ceva euforic.Incpusem sa zbor,incet.Ma ridicam din ce in ce mai sus.Dupa ceva timp ma izbesc de un fel de..tavan!?dar care nu se vedea,doar eram intr-o gaura alba.Se auzise o pocnitura puternica,urmata de un ecou care nu se mai termina.Apoi mai aud una,care parca venea de dupa acel"tavan".Pe aceasta cu siguranta nu o facusem eu.Acolo chiar era ceva,un fel de bariera.oare ce se afla dupa ea?o alta lume?una frumoasa?in care nu este totul alb?
Deodata,incep sa cad,izbindu-ma de ceva,nu stiu sigur ce era,nu puteam sa il vad,repet acolo nu era nimic,Decat alb.
Speranta incepuse sa revina.Cu siguranta aceasta nu era o gaura alba si se termina undeva.
Apoi tavanul a inceput sa se crape,din el iesea o lumina,o lumina neagra.Acum stiu ce era dupa tavan!Era o gaura neagra.Cineva forta acele crapaturi.Milioane de ciori negre ca smoala le-au largit,izbucnind in univesul meu alb,spargand acel sentiment de liniste infinita si amestecandu-se in lumea mea.
Apoi totul revenit la normal.Nu stiu cum vine asta,dar eram intr-un parc.Habar nu aveam ce s-a intamplat.O cioara mi se aseaza pe umar.Ghearele ei imi intrau usor in piele,si-a apropiat botul ei de urechea mea si mi-a soptit:
Fara lumina nu exista intuneric.
Fara intuneric nu exista lumina.
Iar fara aman2,nu ai exista nimic.
sâmbătă, 6 martie 2010
as vrea...
As vrea...Da,chiar as vrea!Mi-ar placea foarte mult...(Da,stiu ca nu iti dai seama despre ce este vorba,deci o sa spun).
As vrea sa ninga!Dar nu asaa...Nu asa cum ninge in fiecare zi.As vrea sa ninga intr-un mod special,cu fulgi mari.Daca ma gandesc mai bine,cu fulgi foarte mari si albi...foarte albi!Atat de albi...atat de albi incat nici cel mai alb-alb sa nu il poata privi,pentru ca va fi orbit de acel alb imaculat.Un alb special.
As vrea...As vrea sa descopar ceva...O culoare,eeh...dar nu orice culoare!O culoare noua,cu care ochiul nostru nu este obisnuit.Daca stau mai bine sa ma gandesc,mereu am visat la culoarea aceasta.Oare cum arata?As vrea...
As vrea sa ploua.As vrea sa ploua normal,cum ploua mereu,sa ploua marunt si sa ies afara si sa ma bucur de vremea aceea frumoasa.
In aceste momente cred ca e minunat sa fi pamant.Sa fii uscat,iar apoi cand vine ploaia sa vina acel sentimet de "ma simt atat de bine"As vrea...As vrea pace.☮
(duminica,24ianuarie 2010.15:37)
As vrea sa ninga!Dar nu asaa...Nu asa cum ninge in fiecare zi.As vrea sa ninga intr-un mod special,cu fulgi mari.Daca ma gandesc mai bine,cu fulgi foarte mari si albi...foarte albi!Atat de albi...atat de albi incat nici cel mai alb-alb sa nu il poata privi,pentru ca va fi orbit de acel alb imaculat.Un alb special.
As vrea...As vrea sa descopar ceva...O culoare,eeh...dar nu orice culoare!O culoare noua,cu care ochiul nostru nu este obisnuit.Daca stau mai bine sa ma gandesc,mereu am visat la culoarea aceasta.Oare cum arata?As vrea...
As vrea sa ploua.As vrea sa ploua normal,cum ploua mereu,sa ploua marunt si sa ies afara si sa ma bucur de vremea aceea frumoasa.
In aceste momente cred ca e minunat sa fi pamant.Sa fii uscat,iar apoi cand vine ploaia sa vina acel sentimet de "ma simt atat de bine"As vrea...As vrea pace.☮
(duminica,24ianuarie 2010.15:37)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)